Cătălin

Data şi locul naşterii: 8 aprilie 1982, Bucureşti

Data intrării în program: martie 2007

Înainte ...

... şi după

Cătălin are 26 de ani şi este intern în programul Teen Challenge România, ceea ce înseamnă că a rămas să lucreze la Teen Challenge şi după ce a trecut prin programul de recuperare, care este de 1 an. Îmi spune, dar fără mândrie: “Am fost primul dependent de droguri din Teen Challenge România”. Cătălin plănuieşte să termine programul de intern de 1 an şi apoi să devină personal angajat al Teen Challenge România. Atunci când spune că are nevoie de acest an petrecut în programul de interni pentru “a creşte”, o spune fără ruşine. Maturitatea de care dă dovadă se manifestă prin încrederea care o are. Se poate vedea clar că Cătălin este un lider.

Ambii părinţi sunt pensionari. Cătălin are o soră mai mare şi una mai mică. Atunci când l-am întrebat ce îşi aduce aminte de la televizor şi filmele care le-a vizionat atunci când era mic, Cătălin menţionează filmul Dallas, film care este menţionat de majoritatea persoanelor cu care am intrat în contact în România. “Toată lumea l-a vizionat. Era o poveste de viaţă: oameni bogaţi, dragoste, ură. Şi avea şi un mesaj bun: ceea ce banii pot face în viaţa unui om –  ‘Poţi să fi scavul meu’ spun banii. Banii pot să te facă să conumi alcool, să faci lucruri rele. Atunci când iubeşti banii, îţi înşeli prientenii, familia. JR a fost împuşcat datorită modului în care a trăit.” 

Cătălin deasemenea l-a admirat pe Jean-Claude Van Damme, pentru stilul lui, modul în care lupta şi îi învingea pe băieţii răi. A jucat fotbal, a înotat şi a mers la sală. L-am întrebat pe Cătălin de ce băieţii din Centru sunt “în formă”. “Atunci când eşti dependent de droguri, locuieşti pe stradă şi trebuie să fi tare şi atunci faci sport. Când vi aici, te naşti din nou şi scopul este să ai un trup sănătos care să îi aducă glorie lui Dumnezeu. Este sănătos pentru tine, este ceva pozitiv.”

Când l-am întrebat de istoria lui despre droguri, Cătălin spune că s-a supărat foarte tare când a văzut pe cineva drogându-se. Avea 17 ani, atunci când, câţiva dintre prietenii lui s-au injectat cu heroină. “Nu am înţeles atunci ce făceau, dar mi-a părut rău de ei – nu ştiu de ce. Ei mi-au spus că se simţea foarte bine”.

În timp ce Cătălin gesticulează, observ o cicatrice mare pe antebraţul lui, care seamănă cu o amibă uriasă. Un alt dragon tatuat pe celălalt braţ, o acompaniază. “Nu am vrut să mă droghez şi eu, pentru că am avut exemple negative. I-am văzut cum au fost arestaţi şi închişi în diferite închisori. Ce e aşa de bun la heroină?”

Prima experienţă cu drogurile,  a avut-o pentru că majoritatea prietenilor lui foloseau droguri. Făcea parte dintr-un grup de 12 băieţi, dintre care majoritatea foloseau droguri în mod constatnt. “Am rezistat 2 sau 3 luni, stand cu ei fără să cer. Dar a intervenit curiozitatea. Prima dată am fumat şi nu mi-a plăcut”. Dar Cătălin a continuat să fumeze oricum. Ţigările şi-au făcut efectul doar pentru aproximativ 6 luni. “Trebuia să fumez mai mult şi mai mult pentru a obţine acelaş efect. Atunci când fumam, nu mă mai drogam. Atunci când îţi faci injecţii, drogurile merg direct la creier, într-o secundă.” - îşi aduce mâinele împreună - “Este puternică”.

Cătălin îşi finanţa obiceiul cu ajutorul unui prieten ai cărui părinţi erau proprietarii unui supermarket. Prietenul lui era o sursă constantă de bani, deoarece fura în mod deliberat de la părinţii lui. După 2 ani, Cătălin s-a certat cu prietenul lui şi banii au încetat şă mai vină. A început să fure bijuterii, bani, aur de acasă. Fura şi de pe sradă, de la tonetele de vândut ziare, supermarketuri, maşini. A plecat din casa părinţilor, ca mai apoi să se întoarcă înapoi de mai multe ori.

“Vedeam semene de alarmă în alţii. Majoritatea prietenilor mei erau în închisoare. Patru sau chiar cinci prieteni au murit de la OD”. La fel ca şi cei mai mulţi studenţi din centru, Cătălin a fost dezamăgit de programul guveramental de dezintoxicare. “ Am fost la dezintoxicare de 4 ori. Am încercat să locuiesc în alte oraşe pentru mai multe luni. Chiar am petrecut o zi în armată. Dar a trebuit să mă întorc, datorită dorinţei mele pentru droguri – corpul meu câştiga”.  

În 2006, Cătălin a contactat o infecţie majoră de la ace. Mâna lui stângă a fost afectată de infecţie. Îmi arată cicatricea enormă de pe braţ, pe care nu am putut să nu observ înainte. Cicatricea are câţiva centimetri lăţime şi lungime şi este rezultatul unei operaţii plastice, cusuturile de la un transplant de piele. “Mi-am zis atunci, trebuie să mă opresc.” Totuşi când a ieşit din spital a mers direct să îşi cumpere droguri.

Problemele cu poliţia, o ceartă mare cu familia, l-au lăsat pe stradă; şi-a pierdut iubita şi prietenii, iar toţi se întrebau de ce mai trăieşte. “L-am înşelat pe prietenul meu cel mai bun cu 20 de dolari. M-a prins cu ajutorul unui grup de 8 băieţi, m-a bătut şi m-a dus la poliţie.“ Acolo, Cătălin şi-a spus povestea, căpitanului de poliţie, care a ascultat cu răbdare. În cele din urmă căpitanul a spus că este liber să plece. “Nu trebuia să facă asta. Aveau 4 martori. Puteam să fac închisoare pentru 3 ani, dar eram liber. Ăsta nu este noroc.”

Cătălin s-a întors acasă la familia lui, singurul loc unde putea să meargă. Stând în bucătărie, mama lui i-a spus: “Nu mai eşti fiul meu. Îmi pare rău că te-am născut. M-am îmbolnăvit din cauza ta. Pleacă:”

Cătălin se uită direct la mine cu privirea lui tipică: “ Am fost devastat. L-am rugat pe tatăl meu să vorbească cu ea, să stau doar pentru 2 săptămâni acasă Tatăl meu a plecat în sufragerie să vorbească cu mama mea, iar eu am rămas în bucătărie, uitându-mă în jos pe fereastră. Locuiam la etajul 7. Ştiam că mama mea nu o să mă ierte, Nu ştiu de ce nu am sărit atunci.” 

În timp ce tatăl lui, mijlocea pentru el, Cătălin s-a uitat în sus şi a spus: “Dacă exişti, dacă îţi pasă, atunci ia viaţa mea şi fă ceva cu ea. Nu o mai vreau.” Tatăl lui a intrat în bucătărie şi l-a dus pe Cătălin la dezintoxicare, pentru a patra oară. După trei zile, personalul de la Teen Challenge a venit şi i-au dat vorbit despre centrul, care tocmai l-au  înfiinţ. “Am încerct, deja tot ce am putut. Renunţ.” Astfel că, el a acceptat să intre în program.

Însă, erau opt candidaţi şi doar un loc liber. Persoanlul Teen Challenge m-a intervievat de două ori. “M-am rugat în fiecare zi să fiu selectat. Apoi 2 băieţi m-au adus în centru.“ Cătălin atinge cu amândouă mâinile masa de picnic la care stăm.

Atunci când l-am întrebat pe Cătălin de imaginea care o avea despre Dumnezeu înainte ca viaţa lui să se schimbe, mi-a zis: “Întodeauna am crezut că Dumnezeu există, dar mă întrebam unde este El, atunci când trebuia să bat pe cineva pentru bani. De ce accepta să se întâmple asta? De ce nu m-a salvat? Îl uram pe Dumnezeu, îl blestemam. Nu vroiam să aud de El. Mă rugam, doar atunci când aveam nevoie de ceva.” Se uită la mine şi zâmbeşte puţin, poate pentru că nu ştie dacă o să înţeleg ceea ce urma să îmi spună: “ Sunt mândru de Dumnezeu. Mi-am recăpătat familia. Tatăl, mama şi am şi o prietenă.” I-am văzut împreună la biserică. Ea este este atragătoare şi arată ca şi cum a avut o viaţă liniştită. O mărturie despre transformarea care a avut loc în viaţa lui Cătălin, este că nu arată ciudat împreună. Cicatricele şi tatuajele nu sunt cele care ies în evidenţă, ci zâmbetul şi modul lui intenţionat de a-şi arătat grija faţă de cei din jurul lui.

“ Mai sunt multe lucruri de spus despre schimbarea mea. Eram o persoană violentă.” Îmi arată pumnul drept plin de cicatrici. “Lucruri mărunte mă înfuriau.” Această mărturisire mă ia prin surprindere, deoarece în ultimele zile l-am putut observa, fiind plin de dragoste şi blândeţe în relaţia cu ceilalţi băieţi.

“Dumnezeu m-a schimbat într-un mod radical. Prin oameni diferiţi, Dumnezeu mi-a spus că mă va folosi într-un mod măreţ. …. Iar eu voi face asta prin Teen Challenge .” 

Începând cu luna Mai 2009, Cătălin a devenit staff în cadrul centrului de Recuperare post cură, Grădiştea.